Cum putem preveni apariția rezistenței la antibiotice?
Utilizarea irațională a antibioticelor pentru tratarea unor boli, atât la oameni, cât şi la animale, a determinat apariţia şi răspândirea rezistenţei la antimicrobiene. Fenomenul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în țara noastră, dar și pe întreg globul pământesc. În Republica Moldova, antibioticele constituie aproximativ 10% din numărul total de medicamente întrebuințate de moldoveni.
Riscurile utilizării iraționale a medicamentelor antibacteriene constau în formarea unor tulpini de microorganisme rezistente la antibiotice, care, fiind agenți cauzali a proceselor patologice/infecțiilor, pot crea bariere în tratamentul pacienților de alte boli, cauzând diferite complicații și chiar decese, în special pe fonul unui sistem imunitar slăbit.
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, fenomenul rezistenţei antimicrobiene reprezintă o problemă prioritară de sănătate publică la nivel global, fiind constatată la mai multe maladii cu impact major social, precum tuberculoza, pneumonia, infecţiile tractului urinar. Infecţiile cauzate de microorganisme rezistente la medicamentele antibacteriene provoacă în fiecare an 33.000 decese în Uniunea Europeană, iar la nivel mondial – 700.000. Povara pe care o reprezintă infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotice este comparabilă cu povara pe care o reprezintă gripa, tuberculoza și HIV/SIDA la un loc.
Cât de gravă este situaţia în Republica Moldova, comparativ cu alte ţări?
Republica Moldova, ca și alte state, se confruntă cu povara antibiotico-rezistenţei. Cel mai important aspect al problemei din Republica Moldova constă în diagnosticul fenomenului de rezistenţă antibacteriană. Cu un grad redus, față de alte state, la noi în ţară sunt aplicate investigațiile de laborator bacteriologice cu identificarea ulterioară a microorganismelor, inclusiv a celor rezistente la antibiotice.
În 2019, Sistemul național de supraveghere epidemiologică a rezistenței antimicrobiene din Republica Moldova, a raportat pentru prima dată, rezultatele naționale privind rezistența antimicrobiană în reţeaua de Supraveghere a Rezistenţei Antimicrobiene din Asia Centrală şi Europa (CAESAR). Datele indică niveluri îngrijorătoare de rezistenţă la antimicrobiene a bacteriilor implicate în infecțiile invazive.
Totodată, rezultatele primului studiu național de prevalență de moment a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) și consumul antimicrobienelor, realizat în 2018, pe un eșantion de 67 spitale, 546 secții și 10.594 pacienți a estimat o prevalență a acestor infecții de 1,6%. Cea mai gravă situație se atestă în secțiile ATI/reanimare cu 20%. În structura IAAM, ponderea majoră este reprezentată de pneumonii (25%), infecțiile de sit chirurgical (16,1%) și infecțiile tractului urinar (11,3%). Klebsiella – cel mai frecvent a fost raportat ca agent cauzal în IAAM și a atestat o rezistență sporită la cefalosporine de generația a 3-a (84,6%) și la carbapeneme (46,2%). Prevalența consumului de antibiotice a constituit 42,7%.
Rezistența antimicrobiană se dezvoltă natural în timp, de obicei, în urma mutațiilor genetice. Microorganismele rezistente la antimicrobiene se găsesc la oameni și animale, în alimente, plante și mediu (apă, sol și aer). Ele pot fi transmise de la persoană la persoană sau între oameni și animale, inclusiv prin alimente de origine animală.
Cât de multă rezistenţă au dezvoltat copiii din ţara noastră la antibiotice?
Nu este corect să spunem, că copiii noștri au dezvoltat rezistenţă la antibiotice. La remediile antibacteriene dezvoltă rezistenţă culturile microbiene în cazul utilizării iraţionale a acestora. Totodată, fiind pacienţi specifici, cu un sistem imunitar în proces de dezvoltare, copiii pot contracta de la adulţi specii de microorganisme rezistente şi dezvolta ulterior complicaţii septico-purulente tratate o perioadă îndelungată cu efecte nocive asupra organismului în dezvoltare.
Este ştiut faptul că antibioticele sunt medicamente utilizate pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii. Cum acţionează în cazul infecțiilor virale, au un anumit efect?
În cazul maladiilor de origine virală, remediile antibacteriene nu sunt eficiente și, respectiv, nici nu sunt recomandate pentru utilizare.
Cum poate ști însă un om dacă are o infecție virală sau bacteriană?
Diagnosticul infecției virale sau bacteriene este stabilit doar de către medic. Pentru a cunoaște geneza bolii, pacientul urmează a fi consultat de medic, care în baza semnelor clinice, paraclinice (investigații suplimentare) și date epidemiologice, aplicând definiția de caz, va stabili diagnosticul și va institui tratamentul necesar. Iată de ce, orice persoană, la primele simptome de boală trebuie să se adreseze la medicul de familie și nicidecum să administreze autotratamente.
Ce se întâmplă când antibioticele nu funcționează? Durata bolii respective este mai mare, pot apărea complicații?
Antibioticele „nu funcționează” din mai multe motive. În primul rând, pentru că nu este necesar de a fi întrebuințate. Maladia nu este de origine bacteriană, dar poate fi de origine virală, cauzată de paraziți, fungi. În acest caz, tratamentul antibacterian nu va fi eficient.
Un alt motiv – microorganismul nu este sensibil la remediul prescris (manifestă rezistență de grup sau individuală). Nu a fost ajustată doza și durata tratamentului în conformitate cu particularitățile individuale ale pacientului (masa corporală, vârstă, comorbidităţi, alte scheme de tratament indicate acestuia).
Antibioticele pot să nu aibă efect și atunci când maladia este cauzată de o specie de microorganisme rezistente (parțial (multidrogrezistent) sau total rezistent) la remediile antibacteriene, iar acest fapt nu a fost identificat la moment.
Aşadar, în situaţia când tratamentul nu a fost planificat şi aplicat etiopatogenic, reieşind din cauza bolii şi a particularităţilor factorilor ce au determinat apariţia bolii, poate spori durata tratamentului, care ulterior va avea consecinţe atât asupra pacientului, starea de sănătate a căruia se poate solda chiar şi cu deces, cât şi de ordin financiar, suplimentare pentru tratament.
Cum putem preveni apariția rezistenței la antibiotice?
Dezvoltarea rezistenței mocroorganismelor la antibiotice poate fi redusă prin anumite acțiuni, ce țin de utilizarea rațională a antibioticelor. În primul rând, prin supravegherea epidemiologică a bolilor infecţioase şi a paternului de rezistenţă și promovarea utilizării raţionale şi, respectiv, administrarea antibioticelor doar la prescrierea acestora de către medic. Nu în ultimul rând, eliberarea remediilor antibacteriene se face strict în baza rețetei prescrise de către medic și prescrierea remediilor antibacteriene de către medic doar la necesitate, doar în scop de tratament, bazată pe investigații de laborator cu identificarea microorganismului și sensibilității acestuia. De asemenea, tratamentul se ajustează în conformitate cu rezultatele investigațiilor microbiologice și sensibilității la antibiotice; aplicarea la posibilitate a antibioticilor cu spectru selectiv de acțiune, începând cu remedii antibacteriene de prima generație și evitarea aplicării antibioticelor de rezervă.
Care este rolul pacienţilor în combaterea acestui fenomen periculos?
Rolul pacienților este unul extrem de mare. Pacienții trebuie să evite autotratamentul, să se adreseze pentru asistență la medicul său de familie sau la medicul specialist și să utilizeze remedii antibacteriene doar la prescrierea medicului, respectând cu strictețe dozajul, intervalul de timp între administrări și durata tratamentului prescris. Tratamentul nu poate fi abandonat din propria dorinţă la prima ameliorare a stării de sănătate. Să nu utilizeze antibioticele la orice ocazie, inclusiv cu scop profilactic.
